Blues, prieteni si comete

As vrea sa stiu daca este cineva printre voi, nascuti prin anii cincizeci, saizeci,...

(ori MAI DEVREME? asta daca nu cumva chiar MAI TARZIU; oh, timpul asta ramane, pentru mine, un fir... plin de bucle neasteptate si – cele mai multe dintre ele – placute)

...care, ascultand muzica asta, nu are o succesiune nesfarsita de fiori de placere.

https://www.youtube.com/watch?v=0iuQrr7EKc8&list=PL281F0C420212C91D&index=12

Si, in plus, o nostalgie irepresibila pentru toti prietenii lor trecuti.

Cred ca toata lumea are "prieteni trecuti". Prieteni care NU sunt ca si cometele ce revin, cand si cand. Prieteni "trecuti" pentru ca au trecut cu adevarat si nu s-au mai intors. Eu am astfel de prieteni, care au trecut pentru totdeauna, spre marea mea tristete.

De multe ori ma gandesc si de multe ori (imi) spun: o prietenie este. Punct. Daca ea este si apoi nu mai este, inseamna ca nu a fost prietenie. Ah, si totusi! Cum pot sa spun ca ce am avut eu cu Mi, sau cu Zo, sau cu Mo, sau cu Io, sau cu Ad, NU a fost prietenie, "doar" din cauza ca nu nu mai este?! Am aici o dilema imensa! N-am sa mor din pricina ei, ca magarul lui Buridan, dar...

Bine, ma mai gandesc. La propria mea definitie a prieteniei.

Asa, si, pentru voi: CE este prietenia?